Aeroportul Internațional Sibiu, cunoscut și sub numele de Aeroportul Hermannstadt, are patru porți de acces și (la sfârșitul verii anului 2025) aproape trei duzini de destinații internaționale. Înainte de controlul de securitate, un afiș al oficiului de turism, cu o fotografie frumoasă a peisajului transilvanian aparent pașnic, îi încurajează pe cei care caută liniște să găsească pacea interioară și să se întoarcă în natură: #sunetulliniștii.

„Hello darkness, my old friend, I’ve come to talk with you again…“ Im akustischen Dunkeln – sofern es so etwas geben kann – lässt das Poster, von dem hier die Rede ist, denn es ist nun mal kein Video mit Tonspur: Hinter den trefflich abgebildeten lieblichen Hügeln des bukolischen Siebenbürgens knattert, brummt und dröhnt es beständig, im Dienste der Landschaftspflege; mal mit Benzinmotor, durchaus auch elektrisch, aber trotzdem laut. Es darf, es muss geschnitten, gemäht und getrimmt werden, rasiermesserscharf, zu jeder Stund‘, an jedem Ort.

Die Rumänen sind ein fleißiges Volk. Sie lassen die wunderbare Idylle, die der Schöpfer ihnen zugeeignet hat, nicht unbestellt, dabei tagein, tagaus dem Auftrag des Herrn folgend: Macht euch die Erde untertan. Aus der fruchtbaren Scholle sprießt freilich auch allerhand, das der sorgsame Gärtner wie Bauer nicht gerne sieht und vertilgt sein will, damit es das Angesicht Gottes und der zur Pool-Party im Garten eingeladenen Gäste nicht beleidigt. Als da wären:

Pițigoi (absolut neplăcut, foarte rezistent, revine mereu, ca și declarația de impozit, prin urmare va fi respins); morcov sălbatic (da, acesta este într-adevăr numele lui, ai grijă când pregătești următoarea tocană de morcovi, chestia aia ajunge peste tot!); tulichina (necesară doar în Roma antică, o dată pentru cei doi legendari fondatori ai orașului); urzică-de-câine (atenție, dentiști); urzică moartă (o insultă minunată de adoptat: „Urzică moartă ce ești!”). Ca să nu mai vorbim de măzăriche (în special de „măzărichea urâtă”, Vicia villosa; doar sunetul ei! Cu siguranță nu vrei ca, la urma urmei, să fie copii care se joacă în grădină), tâlharul recurent numit plantain (nomen est omen) sau chiar cucuta: Ca persoană cu o educație umanistă, știi cât de repede poate ajunge aceasta într-o ceașcă sau un pahar căruia s-ar putea să nu-i poți rezista.

Aceste buruieni – toate! – trebuie eradicate imediat, ucise, nivelate la pământ, șterse complet, din rădăcină până în ramură! Ele cauzează multă necaz și suferință grădinarului credincios care vrea să creeze un paradis pe pământ. Acești chinuitori se opun planului său de creație cu rădăcini care ajung în cele mai adânci cotloane ale iadului. Se cuibăresc în crăpăturile pavajelor (binecuvântatul numește asta un „ecosistem comun”), stricând impresia generală și chiar făcând grădina impracticabilă.

Mai rău: încăpățânate și complet neglijate, acestea prosperă mai bine decât orice plantă dorită și îngrijită cu grijă. O privează de nutrienți, apă, spațiu și lumină. Faptul că apoi înfloresc fără nicio îndrăzneală este ceva ce nu-i place grădinarului. El declară categoric: „Chestia aia verde urâtă, iadul acela verde, trebuie să dispară – cât mai repede posibil, înainte să se auto-însămânțeze.”

Aceasta poate fi interpretată ca un ordin. Fiecare proprietar de pământ din întreaga lume îl respectă. Dar nu de obicei non-stop. În Transilvania, însă, „timpul curge diferit aici”. Recent, acest lucru a dat naștere unei nobile competiții sub lumina lunii în Kleingroßdorf.

Es ist 23 Uhr, ein schöner Sommerabend, es wird gemäht. Bei Vollmond. Eine günstige Gelegenheit natürlich, warum sollte man die sich entgehen lassen – man braucht ja keine zusätzliche Beleuchtung.

Eigentlich passt das ins Gesamtbild, denn es wird sowieso den ganzen Tag lang gemäht – entweder in unserem Garten oder den anderen. Ist links einer fertig, fängt rechts einer an, auch weiter hinten oder vorn – man kann es in jeder Himmelsrichtung hören: Überall und ewig klingt das Lied der Motorsense, des Rasenmähers, der geländegängigen Kleintraktoren mit gigantischem Schneidwerk unter dem Hintern ihres Lenkers.

Seitdem ich mich mehr unserem siebenbürgischen Garten widme, als mir jemals vorstellbar erschien, vorwiegend dem Mähen, gehen mir Wörter wie „raspelkurz“ und „ratzekahl“ sehr flott und martialisch von der Zunge. Ich wünschte, ich könnte den darin enthaltenen Konsonanten „R“ so donnerrollend aussprechen wie meine Sommersächsin.

Die sagt: „“.

Nu o înțeleg, pentru că după ce am tuns gazonul astăzi, după care m-am odihnit epuizat, am uitat să-mi scot dopurile de urechi. Soția mea se repetă fără succes, strigând în cele din urmă direct în una dintre urechile mele inutile:

„Nachbar Popescu hat einen neuen Mäher.“

„Das ist kein Grund, mich anzubrüllen.“

„Aber er stinkt entsetzlich nach Diesel.“

„Popescu?“

„Nu. Cositoarea. O monstruozitate. A fost livrată în seara asta. Pare un amestec între o combină de recoltat și un crucișător blindat. Se pare că Popescu a decis să o încerce imediat.”

„Das ist klug von ihm. Weißt du noch, wie wir neulich bei Amazon diese sündhaft teure Espressomaschine bestellt hatten und sich beim Auspacken herausstellte, dass ein Schnellkochtopf geliefert wurde?“

„Idiot!“

„Wer? Popescu?“

Femeia din Saxonia se întoarce de la mine, iritată. Îmi scot din urechi și găsesc o masă lipicioasă și noduroasă, pe care o îndepărtez cu greu. Regret imediat.

Se pare că o manevră aeriană și un concert Rammstein au loc simultan pe proprietatea Popescu. Nu e doar un simplu zgomot, ci Armaghedon. O mașinărie apocaliptică taie neîncetat fâșii de distrugere, anunțându-și prezența cu sunete pe care martorii oculari dintr-un reportaj ARD transmis în direct de la locul dezastrului nu le-au putut descrie decât cu fraza clasică: „A fost ca un război”.

Und wie in jedem Krieg muss aufgerüstet und zum Gegenangriff übergegangen werden. Ich strecke den müden Rücken und gehe in den Maschinenraum des Sensenmanns. Im Geräteschuppen hinter unserem Haus mustere ich unsere eigenen Höllenmaschinen. Im Laufe der Jahre hat sich da so einiges angesammelt, für das man zwar keinen Führerschein braucht, die Nachbarn aber starke Nerven. Und einen guten Ohrenarzt.

Voller Vorfreude und Rachedurst streichelt mein Blick grimmige Scher- und Schneidwerke, tumultöse Trimmer, mörderische Motorsensen und das, was meine Sommersächsin ihren „Lady-Shave“ nennt, ein von ihr gut zu handhabendes Gerät, klein, aber oho, mit ordentlicher Geräuschentwicklung gesegnet.

Ich entscheide mich für meinen Lieblingsapparat, den ich insgeheim zärtlich den „Giant Hogweed Tamer“ getauft habe. Es handelt sich um eine geniale Ingenieursleistung mit Elektroantrieb. Sie ähnelt einem voluminösen, langstieligen Metalldetektor. Man kann sie mit einem Haltegurt auf der Schulter fixieren, um die Grüne Hölle in Halbkreisen zu bestreichen. Unter dem Halbteller ihrer Schutzabdeckung wütet je nach Zubehöreinsatz entweder ein achtschneidiges Rotiermesser oder eine Spule mit insgesamt 20 Metern tückischer Nylonschnur, die zu zwei Seiten herausdringt und in 30 Zentimetern Umkreis alles platt macht, was nicht niet- und nagelfest ist.

În timp ce mă delectez cu fetișul meu pentru nailon, cu degetele transpirate și excitate, ca de obicei, mă gândesc pentru scurt timp la o cunoștință care ne-a surprins recent mărturisind că a renunțat la astfel de binecuvântări tehnologice din cauza poluării masive cu microplastice din sol. Acum folosește o coasă clasică. Folosirea uneia este o adevărată artă, ca să nu mai vorbim de ascuțirea regulată necesară. Ha! Ce-ar face acum, acest om de bine cu coasa lui complet silențioasă și fără plastic, când ar veni momentul să urle tare la un rival?

In unserem Garten gibt es eigentlich immer was zu mähen. Ist man an einem Ende fertig, kann man am nächsten gleich wieder anfangen. Ich wähle ein Rasenstück möglichst nahe am Zaun zu Popescu, der Mond scheint da auch gerade günstig hin. Und schon geht es los!

Îmi pare puțin rău că, din cauza motorului electric al jucăriei mele, nu mă pot răzbuna pe gazele de motorină. Dar în ceea ce privește volumul, sunt la egalitate cu Popescu. Cel puțin, asta cred eu. Nu pot da o părere sigură, pentru că mi-am uitat dopurile de urechi pe masa din grădină și de când mi-am pornit aparatul de ras răzbunător, abia mai aud nimic.

Dar observ un lucru: competiția amicală dintre mine și Popescu îl atrage în luptă pe la 23:45 pe al doilea vecin al nostru. Nu se abține și își pornește propria colecție de mașini de tuns iarba. Știu ce e în stare să dezlănțuie asupra noastră.

Recent mi-a sugerat să încerc o invenție pe care o poartă uneori, un fel de rucsac motorizat cu rezervor de combustibil. Un cadru se înfășoară în jurul taliei purtătorului pentru a ține coasa apocaliptică pe care o alimentează. Cunoști filmul epic „Alien”? Într-una dintre episoade, eroina Ripley se urcă într-un robot exoschelet pentru a lupta împotriva monstrului mereu recurent din spațiul cosmic, al cărui nume de familie este probabil „iarbă de canapea”. V-ați făcut o idee, cred.

Heia Safari! Nicht nur ist die gemeinsam heraufbeschworene Kakophonie jetzt unbeschreiblich, in ihrem schicksalhaften Getöse wohl nur von Wagner-Ouvertüren übertroffen – auch die geschändete Scholle vibriert nun grundstücksübergreifend, möglicherweise bereits ein Fall für Seismologen in ihren Erdbeben-Früherkennungswarten, selbst im knapp 300 Kilometer entfernten Bukarest.

Apoi Domnul are milă de noi. Luna plină se eclipsează. Norii negri se adună repede și deschid porțile. Ne îmbibăm și ne mutăm prețiosul echipament într-un loc uscat și sigur. Aș spune că a fost egal. Mâine e o altă zi.

Din păcate, vara și sezonul de creștere a vegetației sunt mult prea scurte. Dar toamna, poți scoate niște echipamente grele noi pentru a toca lemne de foc pentru șemineu. Eu deja am ceva în minte, și foarte probabil în minte, din „Colecția de drujbe Manfred” online: un motor în doi timpi de fabricație sovietică: drujba „Drujba”, cândva răspândită în tot Blocul Estic. Sunt destul de sigur că ambii mei vecini încă mai au unul în subsol. Îmi voi lua și eu unul; sunt încă disponibile la prețuri rezonabile (deși „pentru pasionați”).

Si vis pacem, para bellum. „Wenn du Frieden willst, bereite Krieg vor.“ Lateinisches Sprichwort, vorwiegend auf den Autor Publius (oder Flavius) Vegetius Renatus zurückgeführt.