Ganz Transsilvanien ist vom Halloween-Virus infiziert. Ganz Transsilvanien? Nein! Ein noch von ein paar Siebenbürger Sachsen bewohntes Dorf so ziemlich in der Mitte Rumäniens hört nicht auf, dem invasiven Kommerz Widerstand zu leisten. Am 31. Oktober begehen die Sasi, wie die Rumänen die alten Saxones nennen, dort mit einem altsächsischen Gottesdienst den Reformationstag und erinnern damit an die 95 Thesen Luthers, mit denen 1517 die Kirchenspaltung begann. Der Pfarrer tut dies bei dieser Gelegenheit auf Saksesch.

Seine Predigt im alten siebenbürgisch-sächsischen Dialekt, einer moselfränkischen Mundart, die im Hochmittelalter entstand, versteht zwar nur eine Minderheit der Kirchengänger noch vollständig. Alle aber sind vereint im heißen Begehren nach der Labsal, die nach dem Gottesdienst im Pfarrhaus auf sie wartet: Evangelischer Speck.

Această tartă făcută din slănină măcinată și grasă, ceapă și ouă fierte tari nu este pentru toată lumea, mai ales pentru cei care nu au o inimă saxonă pentru venerabilele tradiții ale acestui grup etnic german pe cale de dispariție. Cu toate acestea, legătura preparatului cu Reforma, care a prins cândva cu succes în rândul sașilor din Transilvania, face ca afirmarea lor ferventă a meritelor culinare destul de limitate ale „slăninei evanghelice” să fie o chestiune de onoare.

Recent, aceasta s-a transformat într-o mică dramă în Kleingroßdorf, unde comunitatea germană numără încă în jur de 100 de membri – nicidecum nu toți sași.

„Pfui Teufel!“ dachte Michael, drehte sich zur Wand und spuckte das gerade abgebissene Stück der Brotschnitte in seiner linken Hand verstohlen in seine rechte, ballte sie zur Faust und widmete sich dann wieder dem Geschehen im Pfarrhaus, dabei nach einer Serviette oder einem Papierkorb Ausschau haltend. Es gab weder das eine noch das andere.

Tatăl său era angajat într-o conversație animată cu preotul, un bărbat înalt, cu mâini enorme și stângace. Preotul încă purta veșmintele sacre. Acestea constau dintr-o tunică neagră, lungă până la genunchi, dolmanul. Peste aceasta, preotul purta redingota strâns plisată, cu gulerul deschis. Pe capul preotului stătea o beretă.

Seinen Dolman hielt an der Taille ein ebenfalls schwarzer Samtgürtel mit Troddeln zusammen. Oberhalb der Hüfte verschloss den Leibrock vor der Brust des Pfarrers eine lange Reihe silberner, sorgfältig geputzter Spangen – die Krepel.

Michael le admirase deja în timpul slujbei, în timp ce străluceau în lumina lumânărilor. „Super”, se gândi el din nou acum, apropiindu-se și frământând absent amestecul de pâine și slănină pătat de salivă în mâna dreaptă.

Părinții lui îl târaseră prin tot felul de biserici în această sărbătoare; le numeau biserici fortificate și, într-adevăr, unele dintre ele semănau puțin cu castelul său Playmobil de acasă, din Schwäbisch Hall. El însuși ar fi preferat să se întoarcă în Gran Canaria, dar părinții lui au simțit că era timpul să-și vadă țara de origine, unde își petrecuseră ei înșiși tinerețea înainte de a fugi în Germania. Slujba de Reformă din vechiul lor sat natal a fost punctul culminant al călătoriei pentru ei, o călătorie care le adusese deja lacrimi în ochi în mai multe locuri.

Tatăl lui Michael și-a observat fiul apropiindu-se. S-a întors pe jumătate spre el și a strigat: „Ah, Michi! Vino aici și spune-i salut pastorului!”

Pastorul a zâmbit cu amabilitate, s-a aplecat spre Michael, a arătat mai întâi spre mâna stângă a copilului care ținea sandvișul, apoi și-a întins mâna dreaptă spre el. În timp ce făcea acest lucru, a spus: „Ei bine, fiule, văd că ai găsit deja slănina protestantă. Îți place?”

Pasul lui Michael a șovăit. Masa lipicioasă din pumnul său a ars brusc ca focul. S-a uitat cu groază la mâna preotului, și-a ascuns mâna dreaptă la spate și a clătinat din cap.

Preotul se încruntă. Tatăl lui Michael spuse nerăbdător: „Acum dă-i mâna preotului. Va fi curând?” Michael ridică privirea spre preot. Preotul dădu din cap încurajator. Michael se uită la tatăl său. Tatăl își înclină capul spre preot, făcându-i semn fiului său să-i ia în sfârșit mâna.

Michael seufzte und griff zu. Der Pfarrer vergab, wie es seine Berufung ist.